Despre carte: 2018 / Acordul de la Munchen din 1938 a devenit un episod cheie pe calea izbucnirii epidemiei al Doilea Război Mondial. Cum și de ce au ajuns democrațiile exemplare Marea Britanie și Franța la un acord cu regimurile fasciste din Germania și Italia și au sacrificat statul de unire al Cehoslovaciei? La ce rezultate se așteptau „snobii imperiali” și ce rezultate au obținut? De ce principalul occidentalizator al Cehoslovaciei, președintele Edvard Benes, a rămas un străin pentru Occident? Ce a putut și a făcut URSS într-o situație în care se pregătea un mare război, iar unul dintre aliații săi l-a trădat pe celălalt? Cum s-a trecut ștafeta fanteziei naționale de la vechile imperii la altele noi? Acordul de la München a predat lecții dificile Europei și lumii întregi: să le învețe sau să repete vechile greșeli - aceasta este alegerea cu care se confruntă politicienii și societățile de astăzi Război Mondial. „München a fost, mai presus de toate, o dovadă clară că democrațiile parlamentare europene... au căzut la fund. Ei au vrut să asigure pacea, în cuvintele lor, pace pentru Europa, dar numai pentru Europa lor și cu prețul reorientării golem-ului de război nazist către Est.” – Ludvik Svoboda, Președintele Cehoslovaciei „Prietenii și aliații noștri ne-au obligat să acceptăm termenii care se oferă de obicei unui inamic învins. Nu lipsa de curaj ne-a obligat să luăm o decizie care ne doare inima... Să nu-i condamnăm pe cei care ne-au părăsit în momentul catastrofei: istoria își va pronunța judecata în aceste zile.” - Hugo Vavrechka , Ministrul Guvernului Cehoslovaciei „Dacă o țară alege între război și rușine, alege rușine, ea primește atât război, cât și rușine.” – Winston Churchill, prim-ministru al Marii Britanii